Prima noastra explorare urbana a fost ceva spontan - am vazut, am luat un aparat si am incercat sa imortalizam peisajul decadent ce ni se revela: sincer, dur precum cioburile geamurilor pe jumatate sparte, imblanzit doar de frumusetea naturii si de maiestria arhitecturii.
Inarmate cu o curiozitate de copil si cu putina emotie, am intrat in parcarea de langa cele doua corpuri abandonate, cu intentia de a-l intreba pe paznic daca putem face poze. Negasind pe nimeni, am inaintat pline de curaj in cladire. Nu mare ne-a fost uimirea, mai apoi, cand i-am auzit pe cei din parcare agitandu-se deoarece "li se paruse" ca au vazut ceva miscandu-se prin cladire. Motiv pentru care explorarea noastra a trebuit sa se termine, inainte de a avea probleme. Astfel, ne-am strecurat ca niste soricei inapoi in strada...
Acesta a fost inceputul, intr-o zi din septembrie 2012.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu